Resursa de fun - Daca ai forta…poti muta muntii din loc. Daca ai creier…ii lasi acolo ca nu te deranjeaza cu nimic

Am momente cand nu sunt in apele mele. Cand ma scald in alte ape, mai tulburi. E de la oboseala, de la stres, de la unele frustrari, neimpliniri, suparari, planuri esuate sau altele lumesti. Se intampla oricui. Daca nu ar fi si momente din astea nu am sti sa apreciem momentele frumoase.

Ceea ce ma linisteste in momente din astea e muzica. Am unele melodii care ma fac sa plutesc, sa ma ridic deasupra tuturor problemelor si sa cobor mai calma, mai impacata cu mine insami, mai puternica. Sa o pot lua de la capat si sa pot lupta. Cu toata lumea daca e nevoie!

Pentru ca am vrut sa ma documentez pentru post, am intrat pe Wikipedia, sa vad ce gasesc despre melodia asta. Si am gasit mai mult decat speram. Mie imi place varianta Haggard, e mai pe gustul meu, dar nu sunt ei creatorii, ci o formatie spaniola Mecano. E povestea in versuri a unei tigancuse ce se ruga in fiecare seara la Luna sa isi gaseasca un sot. Luna i-a promis ca o va ajuta sa isi gaseasca sot, dar ca va trebui sa-i plateasca drept tribut pe primul nascut. Tiganca se casatoreste, ramane insarcinata si la nastere descopera cu surprindere ca pielea copilului si ochii lui nu seamana nici cu ai ei, nici cu ai sotului. Copilul are pielea deschisa la culoare si ochii verzi. Sotul ei o banuieste de adulter, o injunghie cu un cutit si abandoneaza copilul in munti.Copilul este luat in cer de Luna si crescut de ea. Luna este plina cand e fericit copilul, iar cand acesta plange, ea se transforma in leagan pentru el si ia forma de secera.

Inca imi mai plac povestile. Desi adult, o parte din mine va ramane copil. Cu tot cu naivitatea si inocenta specifica varstei….