Ce ne mai tine aici?
In ultima perioada tot ma macina o intrebare. Chiar obsesiv. De ce sa mai ramanem in tara asta de doi lei care se numeste Romania??? Singurul argument pro pe care l-am putut gasi a fost ca nu sunt las si ca nu fug de probleme. In rest nimic. Pe parte de familie, nu e cazul din moment ce ai vrea sa pleci la mai bine. Sunt constient ca fiecare tara isi are problemele ei si ca daca te duci in alta parte nu e lapte si miere. Si nu ma refer la plecat in Spania la cules capsuni sau prin Italia. Pur si simplu sa emigrezi (in America de exemplu).
Pe zi ce trece ma sochez tot mai mult. Taxe peste taxe, impozite peste impozite. Toti cer (ca de esti obligat prin lege) dar nimeni nu ofera nimic (ca de, nu scrie la lege si daca scrie nu conteaza ca oricum legile sunt facute pentru a fi incalcate si oricum sunt interpretabile).
Platim asigurari medicale. Ne imbolnavim, ajungem in spital si constatam ca trebuie sa ducem medicamente de acasa, ca spitalul e sarac si nu are de unde sa dea. Pai atatia bani, unde se duc frate? Pe sedii cumva? Prin buzunarele bastanilor de la nivel inalt? Sau fura toti de la nivel de conducere pana la ultima infirmiera?
Mai nou acum avand masina ma lovesc mai tare si constientizez mai mult problema drumurilor. Accize, benzina scumpa, taxe peste taxe si drumurile numai cu gropi si denivelari. Mai trage unu un cablu pe sub pamant, face gropa, astupa (in cazurile fericite) si pleaca. Se mai face cine stie e lucrare, acelasi lucru. Si tu iti rupi masina in doua. Ce conteaza, din moment ce ai masina se subintelege ca esti burghez si fitos, nu ca ar fi o necesitate. Am platit taxa de prima inmatriculare, dupa care la financiar am platit taxa de inmatriculare. De ce??? Cat mai dureaza pana vom plati taxa de a doua inmatriculare, sau a treia s.a.m.d.
Protectia sociala la pamant, salariile la pamant (din moment ce nu mai ai economie, mi se pare si normal) scumpiri peste scumpiri. Ne bucuram ca avem hipermarketuri. Si se duce romanul si cumpara, chiar de ii trebuie chiar de nu ii trebuie. Si ne miram ca ajunge un euro la 38.000. Toti vor sa fure (ma refer la nivel inalt) si goana asta dupa bani a ajuns ceva de nedescris. Nu sunt adeptul banului, ca mi-e frica ca ma poate schimba si mi-e bine in pielea mea. Da ce rost are sa faci averi de milioane si miliarde de euro. Nu tot la 2m sub pamant ajungi? Sau iti baga in cosciug extrasul de cont bancar si devii in mort fericit si ceilalti morti sunt nefericiti???
Ne ingropam in birocratie. In tara asta pentru orice trebuie sa faci cerere. Singura data cand nu faci cerere, e atunci cand trebuie sa dai bani. Atunci nu mai este nevoie pentru ca se subintelege. In loc sa facem lucruri simple, sa ne usureze tuturor munca, ne complicam pe zi ce trece. Daca ieri era o hartie, pana la sfarsitul saptamanii trebuie sa facem vreo zece.
P.S. La noi pana nu se va schimba mentalitatea: lasa mah ca nu furam de la noi, furam de la altii si pana nu vom scapa de ingineriile lasa mah ca merge asa, nu cred ca avem nicio sansa de evolutie. Desi poate imi voi pune multa lume in cap, regret ca am fost bagati in Uniunea Europeana. Nu meritam asta. Noi trebuie sa ramanem singuri singurei si sa ne taram in mocirla noastra. Am fost primiti si am murdarit si alte locuri. Oricum voi mai reflecta la intrebarea: De ce sa mai raman eu in tara asta de doi lei???
P.P.S. Funblog s-a vrut a fi o chestie amuzanta, care sa mai aduca zambetul pe buze (daca pierdem si optimismul suntem terminati) dar in unele cazuri chiar nu mai poti face asta.
Ramanem in tara asta “de doi lei” poate pentru ca asa suntem noi, ne place sa ne ingropam zilnic de sute de hartii, sa platim taxe inutile.Suntem o natiune optimista…speram ca poate ziua de maine va schimba ceva..dar nu facem nimic in sensul asta.Doar speram si asteptam.Nu stiu ce ne-ar putea scoate din starea asta de letargie….Se pare ca aderarea la Uniunea Europeana , nu a reusit inca sa aduca o schimbare in viata si mentalitatea celor mai multi dintre noi.
Ce ne mai tine aici? Poate faptul ca am reusit sa acumulam ceva pe aici, insuficient, e adevarat (”vechime” in serviciu, poate niscaiva sporuri, poate si o locuinta…); poate faptul ca dorim sa ne ajutam parintii care au inceput sa aiba nevoie de noi; poate ca avem copii care inca mai au studii de facut… etc… etc… etc.
Intr-adevar, suntem “jupuiti” peste masura prin taxe, impozite si diverse contributii. Le platim, ca altfel ramanem fara locuinta, utilitati, servici (si implicit sursa de venituri). Suportam scumpirile cu greu, tocmai pentru ca ne incapatanam sa traim. Facem eforturi, uneori supraomenesti sa ne satisfacem si micile placeri ale vietii, poate pentru ca vrem sa trecem mai usor peste greutati.
Privim viata cu optimism.Si speram sa ne schimbam mentalitatile, atat pe ale noastre proprii, cat si pe ale celor din jur.
Cred ca mai bine cu problemele noastre , sa-ti dau un exemplu in Germania o tara care a depasit demult problemele economico-sociale cu care ne confruntam noi a aparut un anunt pe net “Caut persoana intre 18-30 ani bine facuta pentru a fi macelarita”. Culmea cineva a raspuns si a acceptat chestia asta , cazul fiind cunoscut ca “Rotenburg Cannibal” . Detalii http://en.wikipedia.org/wiki/Armin_Meiwes .
Da vei zice ca este un caz extrem dar cand nu ai alte griji uite la ce se poate ajunge. Stii tu “fie painea cat de rea tot mai buna-n tara mea”.